A A A


Home

Făcători de bine și ctitori MĂNĂSTIREA Strâmba 1782-85 harta Iosefina MĂNĂSTIREA STRÂMBA, LOC SFÂNT DE ÎNDREPTARE A SUFLETULUI STAREȚ MĂNĂSTIREA STRÂMBA


Meteo






www.episcopiasalajului.ro

EPISCOPIA SALAJULUI



 

MĂNĂSTIREA STRÂMBA, LOC SFÂNT DE ÎNDREPTARE A SUFLETULUI

MĂNĂSTIREA STRÂMBA, LOC SFÂNT DE ÎNDREPTARE A SUFLETULUI

Pr. lect. dr. Gabriel-Viorel Gârdan

Postul Adormirii Maicii Domnului se încadrează în ceea ce Mircea Eliade numea „timpul sacru”, adică în acel timp circular, reversibil și recuperabil în care omul credincios refuză să trăiască doar în ceea ce se numește, în termeni moderni, „prezentul istoric” și se străduiește să ajungă la „timpul de dincolo de timp”, răscumpărând veșnicia.
Manifestările tipice omului credincios (rugăciunea, meditația, participarea la sfintele slujbe, spovedania, sfânta împărtășanie, faptele bune, înfrânarea gândurilor etc.) se constituie în trepte spre veșnicie. Aceste manifestări presupun ruperea, detașarea de viața cotidiană, de „răutatea zilei” și pătrunderea în sfera sacrului.
Nicăieri altundeva această „ruptură de nivel” nu este mai facilă decât într-un „topos sacru”, un loc sfânt dedicat lui Dumnezeu.
Meleagurile sălăjene au avut privilegiul să fie binecuvântate cu astfel de locuri sacre, în care Dumnezeu și Maica Domnului sunt preamăriți neîncetat. Vitregia vremurilor și uneori răutatea oamenilor au făcut ca vreme de mulți ani aceste locuri să fie zăvorâte și credincioșii împiedicați să le cerceteze. Din an în an, de Sfântă Marie Mare sau de alte sărbători, zăvoarele necredincioșilor erau date la o parte de pelerinii mânați de dorul sacru al slujirii și comuniunii cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu sfinții. Atunci, pentru o zi sau două, bătrânele lăcașuri prindeau viață și răsunau de rugă și cântări dumnezeiești. Un astfel de loc este mănăstirea Strâmba, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, din satul Păduriș, comuna Hida.
Ajuns la capătul drumului ce urcă spre locul unde este amplasată mănăstirea, în mod cu totul surprinzător, experiezi o „ruptură de nivel”, o trecere din sfera profanului, a lumescului și a păcatului, în sfera de har, liniște, pace și binecuvântare specifice locurilor unde este prezent Dumnezeu.
La picioare ți se așterne imaginea terestră a mult regretatului Eden, marcată definitoriu de armonie și echilibru și împodobită cu semnele nepieritoare ale credinței: biserica de lemn, icoanele pictate cu măiestrie, altarul cel nou de vară ce îmbie la rugăciune, casa pelerinilor ce oferă adăpost și în care se naște mângâiere, centrul cultural în care se plămădește făptură nouă din slove vechi și insuflate, biserica de zid ce își croiește, în ritm amețitor, năvalnic drum spre cer, etc..

MĂNĂSTIREA STRÂMBA, LOC SFÂNT DE ÎNDREPTARE A SUFLETULUI


Dacă te întrebi de când te așteaptă acolo „bătrâna mănăstire a Strâmbei”, cum o numea Nicolae Iorga, nimeni nu va putea să-ți spună cu certitudine. Unii îți vor spune că din 1461, alții din că din secolul al XV-lea, al XVII-lea, sau poate că al XVIII-lea. Cert este doar faptul că ea te așteaptă și că din 1993 ea primește din nou, în libertate, pe toți cei dornici de liniște, pe toți cei însetați de ajutor și mângâiere, pe toți cei ce tânjesc după sfințenie, pe cei ce iubesc și cinstesc pe Maica Domnului.
Cu brațele deschise primește, din 1996, pe toți cei ce îi bat la ușă și starețul Grighentie. Cu drag povățuiește, cu evlavie slujește, cu sârg se ostenește și parcă totul înflorește în jur: chiliile, aleile, pomii, grădina și florile și, mai ales, sufletele.
Altarul cel nou, născut din îngemănarea pietrii de granit și a lemnului de stejar cu sudoarea meșterilor maramureșeni și generozitatea pelerinilor, te așteaptă doar pe tine, iubite cititorule, să-ngenunchezi în fața lui și să te rogi, să iei putere, mângâiere și ajutor, iar biserica cea mare stă gată să-ți primească obolul și jertfa pentru veșnicie.
Într-un astfel de loc vei trăi ceea ce un Sfânt Părinte al pustiei numea „minunea cea mai mare în cer și pe pământ” și anume că „omul se află în ceruri și Dumnezeu pe pământ”.
Acolo, în sfera de har al chipului Maicii Domnului, ocrotitoarea așezământului și a tuturor celor ce se roagă aici, vei trăi acel mister cutremurător și fascinant, care te va face să-ți reevaluezi existența spirituală zbuciumată sau, așa cum spunea Părintele Grighentie, „te îndeamnă la o spovedanie a gândurilor” și să-ți dorești să fii mai bun, mai tolerant, mai iubitor și mai atent cu cei din jurul tău.
Iar dacă aceste cuvinte îți par de necrezut, Du-te și vezi !





Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro