A A A


Biserica

Biserica din lemn a mănăstirii Biserica noua a mănăstirii Icoana „Maica Domnului cu Pruncul” Pictura la Biserica din lemn a mănăstirii


Meteo






www.episcopiasalajului.ro

EPISCOPIA SALAJULUI



 

Biserica

Biserica

Construită în anul 1725, biserica este unul dintre cele mai vechi și mai importante monumente istorice din județul Sălaj.
Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului. Ridicată din lemn de gorun construcția are o înfățișare modestă, iar arhitectura sa îi conferă familiaritate.
Planul bisericii cuprinde un cerdac pe latura sudică, pridvor despărțit de pronaos printr-un perete din grinzi de lemn cu ușă, naos și altar.
Acoperișul înalt din șindrilă are pante largi, iar deasupra pridvorului este turnul- clopotniță. Decorația sculpturală este bogată: brâul cu aspect de funie împletită încinge toată biserica, ancadramente florale în jurul intrării și absidei altarului.
În decursul vremii, biserica a suferit câteva modificări: cerdacul s-a adăugat ulterior, a fost tăiată și o intrare în naos pe latura nordică, s-au lărgit geamurile la altar, etc.
Catapeteasma este din lemn, pictată, iar ușile împărătești sunt traforate, cu picturi originale, foarte valoroase.
Pictura, de o mare valoare istorică și spirituală, a fost realizată în anul 1742 de către ieromonahul Domițian, stareț al mănăstirii.
Inițial, biserica a fost pictată și în exterior, dar pictura exterioară s-a degradat odată cu trecerea timpului. Monahul Domițian a pictat și ușile împărătești. Din iconografia pe lemn se remarcă icoanele sfinților trei ierarhi, picturi de pe canatul ușilor împărătești.
În anul 1792, în timpul starețului Onisim s-a repictat biserica. După unii cercetători, această pictură ar fi fost realizată de renumitul meșter zugrav Ioan Pop din Românași.
În cerdac, o cruce de lemn fixată pe peretele din dreptul altarului, marchează mormântul călugărului Onisim, martirizat de turci.


Biserica din lemn a mănăstirii

Biserica din lemn a mănăstirii
În afara tradiției consemnată de Kádár, în satele din preajma mănăstirii se păstrează și alte tradiții referitoare la construirea bisericii, la jefuirea ei și chiar la suprimarea fizică a unui ieromonah.
Se zice că dincolo de Dealul Mănăstirii, pe Hornoaie, în hotarul Poptelecului, ar fi fost cândva o bisericuță de lemn, care slujea trebuințelor sufletești ale celor câteva suflete care locuiau pe Pticlău, unde s-a aflat până târziu o creangă de sat.
Coborându-se satul mai spre larg oamenii au construit o biserică nouă, pe un umăr de deal, unde se înalță actuala biserică. În jurul poienii unde a fost meșterită se afla lemn din belșug, iar femeia, pe a cărui loc era vechea biserică a dăruit-o mănăstirii. Spre noul ei sălaș poptelecanii au trăs-o pe tălpile ei de lemn, cu mulți boi și multă ostăneală. Să se fi petrecut asta în 1727? Poate că da. Mai bătrânii Poptelecului știu că biserica lor - din care a mai rămas doar prestolul, ca un străjer la aduceri aminte - a fost construită la începutul veacului al XVIII-lea .
Poate că din lemnul celor două biserici - cea veche a Mănăstirii și cea de pe Hornoaie - să fi făcut Nechifor cândva după 1762 - deci după încetarea conflictelor confesionale, „biserica de nou”, biserica care cu adaosuri ulterioare, cu intervenții și reparații impuse de șubrezirea lemnului sau întâmplări nefericite cum a fost incendiul din 1834 a supraviețuit și există încă, cu mare folos sufletesc.


Biserica din lemn a mănăstirii

Biserica din lemn a mănăstirii
4. Din surse moldovene se știe că fostul episcop de Roman, Pahomie, originar din satul Gledin, județul Bistrița - Năsăud, a trecut pe aici prin 1716 - 1717 îndreptându-se spre Poloni. Prezența lui Pahomie, presupune că mănăstirea era bine cunoscută în mediul monahal românesc, că avea biserică și obște. De aici afirmația că data trecerii cunoscutului monah este „cea mai veche dată certă” referitoare la existența bisericii. Observația perfect susținută documentar, nu lămurește însă problema datării.
5. Cei mai mulți istorici datează construcția pe baza unei tradiții consemnată la începutul secolului XX, în monografia comitatului Solnoc - Dăbâca potrivit căreia biserica a fost construită de o armeancă bogată, văduvă și cu un picior strâmb, pe proprietatea sa. Numai că cei care au preluat informația au raportat-o la un alt an decât cei din monografie: 1725 în loc de 1727. Iată de pildă, ce scrie Zenovie Pâclișeanu „După tradiție capela mănăstirii a întemeiat-o la 1725 o femeie văduvă cu piciorul strâmb....” . Cu nuanțe care nu afectează fondul, afirmația se regăsește în lucrările a numeroși istorici, ceea ce creditează tradiția ca document.
6. Minimalizând contribuția tradiției la datarea bisericii - deci implicarea unui factor de probabilitate - Ioan Godea scrie că biserica a fost „ridicată la 1725” .
Recent Mihai Vlasie, utilizând date comunicate de starețul Grighentie, pune reperul cronologic pe seama documentelor: „Actualul așezământ are o biserică de lemn, construită conform atestatelor pe la 1725” . Numai că atestatele nu există.
7. Potrivit monografiei comitatului Solnoc-Dăbâca, după tradiție, biserica (capela) a fost construită în 1727, dată recent asumată de Dicționarul mănăstirilor . Datarea construcției în 1727 nu ține seama însă de faptul că, în urmă cu doar 10-11 ani, pe aici a trecut în drumul său spre Polonia episcopul Pahomie, prezența fostului înalt ierarh moldovean, fiind o dovadă a existenței bisericii și a unor presupuse relații ale acestei mănăstiri cu Moldova.
Mai prudent Marius Porumb este de părere că biserica a fost construită „la începutul sec. XVIII” subscriind, de fapt la informația furnizată de tradiție.
Din cele expuse, rezultă că și în acest caz factorul cronologic a scăpat de sub control, așa încât cititorul are de ales dintre câteva date posibile pe aceea pe care o consideră mai aproape de adevăr. Prejudiciază asta cu ceva valoarea monumentului?
La sfârșitul sec. XIX și începutul celui următor, Jozsef Kádár a consemnat o tradiție potrivit căreia biserica a fost construită în 1727, tradiție care prin uz, și tot mai descărcată de elementele de probabilitate, a primit valoare de document autentic, uitându-se că biserica exista de 300 de ani.

Biserica din lemn a mănăstirii

Biserica din lemn a mănăstirii
1. „O inscripțiune, care se păstra în păretele bisericei pe la an. 1762, mărturisea despre vechimea ei” , spunea Augustin Bunea în 1902. Este vorba de inscripția comunicată în 1761 episcopului Petru Pavel Aron de starețul Nechifor - „a trecentis prope annis stat et stabat” - în baza căreia Lupșa, Bunea, Meteș și alții au stabilit că mănăstirea, implicit biserica ar data din 1461, 1470 sau 1470 - 1480, reușind să înfrunte „toate vitejiile timpurilor”, să scape neatinsă nici de turci, nici de tătari, ajungând „la o stare înfloritoare în prima jumătate a sec. al-XVIII-lea când era populată de harnici și evlavioși călugări” .
2. În inventarul patrimoniului arhitectural creștin, biserica este înregistrată sub cota 32 BO 097 cu mențiunea că datează din „circa 1600".
3. Ioana Cristache-Panait, excelentă cunoscătoare a artei religioase din zonă apreciază că biserica datează din sec. al-XVII-lea.

Biserica din lemn a mănăstirii

Biserica din lemn a mănăstirii


Biserica din lemn a mănăstirii este singura construcție ce s-a mai păstrat din vechea așezare monahală. O biserică din lemn de goron, modestă ca înfățișare, de plan dreptunghiular, cu absida altarului decroșetată, poligonală cu cinci laturi, mai adânc decroșetată pe latura de sud. Acoperișul este înalt, șindrilit, străpuns în marginea vestică de un turn - clopotniță încoronat cu un coif barocizat.
Pe latura de sud se află intrarea în pronaosul lăcașului, marcată de un ancadrament cu sculptură florală. Cu prilejul unei reparații mult ulterioară construcției, pe aceeași latură a fost adăugată bisericii o prispă, și tot atunci a fost tăiată încă o intrare în naos, pe lătura de nord. Recent, pronaosul a fost tăvănit. Bolta naosului este semicilindrică.





Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro